Perspectiva este auctoriala , iar naratorul omniscient urmareste analitic , ca intr-o fisa clinic , toate simptomele vizibile in comportamentul personajului principal , Leiba Zibal , care conduc spre prabusirea interioara , insemnand nebunie.
Transfigurarea artistica a realitatii este o trasatura specifica a realismului.Deoarece nuvela surprinde tarele si comportamentul bolnav al unui personaj ingrozit de frica , perceput astfel prin prisma patologiei sale se incadreaza in naturalism.
Expozitiunea este inlocuita printr-un portret al lui Leiba Zibal , hangiu in Bodeni . Inceputurile vietii rememorate peste ani de catre evreul lovit de friguri sunt legate de targul ``Iesilor`` , ``precupet , vanzator de maruntisuri , samsar , croitor de straie vechi , apoi croitor si stergator de pete intr-o ulicioara trista din Iesi``- acestea sunt identitatile vietii umile si obscure de Zibal , dupa o trauma suferita in adolescenta care se ca repercuta asupra formarii si dezvoltarii sale ulterioare . Daca prin casatorie viata lui nu se lumineaza prea mult norocul pare sa-i surada atunci cand mosteneste hanul din Bodeni , care apartinuse cumnatului mort.
Motivul literar al frigurilor este des invaluit in nuvelistica lui Caragiale , iar in cazul lui Zibal un element important in favorizarea si alimentarea starilor obsesive de frica . ``Amenintarea este mai grea pentru un suflet ce se continua usor , decat chiar lovitura``. Fondul nevralgic , labil al unui Zibal se macereaza interior sub forta amenintarii primite cand si-a concediat sluga lenesa si violenta , amenintare care a devenit factor declansator al disolutiei si distrugerii echilibrului interior deoarece hangiul are `` un suflet care se clatina usor`` - fragil ,slabit , predispus cedarilor.
Un prim tip de conflict pare mai degraba de natura exterioara , anume Leiba Zibal si Gheorghe care o amenintase pe balabusta , dar si pe Strul cel mic , cearta inlocuindu-se cu amenintarea aruncata la vederea musteriilor cum ca in noaptea de Paste , Ghorghe se va intoarce sa-si incheie socotelile.
Personajul nuvelei se construieste pe masura ce naratorul inregistreaza toate simptomele si manifestarile sensibilitatii sale nevralgice si fracturate de un cutum de temeri care degenereaza in psihoza dezumanizadu-l in final . Astfel de la baiatul de pravalie slabut traumatizat , care trebuie sa se zbata pentru existenta si pana la imaginea hangiului din scena agoniei lui Gheorghe care moare zvarcolindu-se sub privirile lipsite de expresie ale lui Zibal , surd la suferinta celui care a ajuns in noaptea de inviere sa se transforme in faclie aprinsa in numele lui Hristos , insa conotatia acestei interpretari are sens doar asezata in relatie cu starea de maxima intensitate a trairilor personajului care dupa un an de acumulare a fricii in diferite forme , traieste sentimentul eliberarii care defapt este o noua inchisoare , cea a nebuniei .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu