Hagi Tudose (rezumat) de Barbu Stefanescu Delavrancea

               Scrieti in comentarii titlul si autorul operelor de care aveti nevoie!


                       Autorul descrie personajul principal Tudose-Hagiul ca un personaj zgarcit care iarna tremura de frig, vara murea de cald , de Craciun nu cumpara nimic din produsele traditionale , iar de Pasti nu colora si nu cumpara miel asa cum face tot crestinul , De mic nu facea altceva decat sa stranga bani,

                          Intr-o zi , jupanul la care lucra l-a intrebat de ce nu se insoara , Hagiul nostru raspunse ca femeia si copii cer mancare , vesimte si invatatura , toate aceste costand bani.

                          Casa Hagiului este o casa modesta cu peretii cojiti si galbeni , grinzile tavanului sunt negre si prafuite , putul este din scanduri , iar pe jos este o pardoseala de caramizi reci . Odaia lui este trista si intunecata. Cand ajunse acasas Hagiul aprinse lumanarea de pe masa , apoi tresarii , si o stinse , amintindu-si ca aceasta costa bani si mai bine sta pe intuneric. Desi era stapanul unei pravalii era forte zgarcit cu ucenicii sai , nu facea nicio data cadouri , nu ajuta nicio data pe nimeni , iar cutia bisericii ii era spaima.

                           Asa petrecu hagiul viata : fara foc ,fara fiertura , neiubind pe nimeni , la pravalie nu mai mergea , asa ca a vandut tot.

                           Veni o iarna crunta in care Tudose tremura zile la rand fara  sa cumpere lemne . Intr-o zi trezindu-se inghetat , ceru nepoatei sa mearga si sa cumpere niste lemne si un pui pentru supa .Cand isi mai revenise in fire o trimise pe nepota lui sa duca cenusa si ramasitele de la pui , poate mai primeste niste bani inapoi. Cand aceasta se intoarse , il gasise cu fata pe masa , langa o gramada de bani , fara suflare.

                           La inmormantare , toata lumea se minunase de cheltuielile imense , si spuneau ca daca hagiul ar fi vazut ar fi murit din nou . 

Rezumat / Comentariu - O faclie de Paste de I. L. Caragiale

            Scrieti in comentarii titlul si autorul operelor de care aveti nevoie!


            Perspectiva este auctoriala , iar naratorul omniscient urmareste analitic , ca intr-o fisa medicala , toate simptomele vizibile in comportamentul lui Leiba Zibal , care conduc spre prabusirea interioara , insemnand nebunie.
            Transfigurarea artistica a realitatii este o trasatura specifica a realismului .
            Deoarece nuvela surprinde tarele si comportamentul bolnav al unui personaj ingrozit de frica , perceput astfel prin prisma patologiei sale se incadreaza in realism .
            Expozitiunea este inlovuita printr-un portret al lui Leiba Zibal ,hangiu in Bodeni . Inceputurile vietii rememorate peste ani de catre evreul lovit de friguri sunt legate de targul "Iesilor" , " precupet ,vanzator , samsar ,cateodata si mai rau poate , telal de straie vechi , apoi croitor si stergator de pete intr-o ulicioara din Iesi" - acestea sunt indeletnicirile vietii umile si obscure traite de Zibal , dupa o trauma suferita in adolescenta care se va repercuta asupra formarii si dezvoltarii sale ulterioare . Daca prin casatorie viata lui nu se lumineaza prea mult  , norocul pare sa-i surada atunci cand mosteneste hanul din Bodeni care apartinuse cumnatului sau mort.
           Motivul literar al frigurilor este des intalnit in nuvelistica lui Caragiale , iar in cazul lui Zibal un element important in furnizarea si alimentarea starilor obsesive de frica. "Amenintarea este mai grea pentru un suflet ce se clatina usor , decat chiar lovitura " . Fondul nevralgic , labil a lui Zibal se macereaza interior sub forta amintirii primite atunci cand si-a concediat sluga lenesa si violenta , amenintarea care a devenit factor declansator al disolutiei si distrugerii al echilibrului interior deoarece hangiul are " un suflet care se clatina usor" - fragil ,slabit,influentabil , predispus cedarilor
       Un prim conflict pare mai degraba de natura exterioara si cumva internetic , anume Leiba Zibal si Gheorghe care O amenintase pe balabusta , dar si pe strul cel mic ,incheindu-se cu amenintarea aruncata la vederea musteriilor cum ca in noaptea de Paste se va intoarce sa isi incheie socotelile .
          Personajul nuvelei se construieste pe masura ce naratorul inregistreaza toate simptomele si manifestarile sensibilitatile sale neurologice si fragmentate de cumulul de temeri care degenereaza in psihoza dezumanizandu-l in final. Altfel de la baiatul de la baiatul de pravalie slabut si traumatizat , care trebuie sa se zbata pentru existenta si pana la imaginea hangiului din scena agoniei lui Gheorghe care moare zvarcolindu-se sub privirile lipsite de expresie ale lui Zibal ,surd la suferinta celui care a ajuns in seara de Inviere  sa se transforme in faclie in numele lui Hristos .

Calin Nebunul de Mihai Eminescu -Rezumat

Demult , un imparat avea trei fete frumoase . Pe cea mai mica dintre ele multi feciori de imparat o cerusera de nevasta dar imparatul nu fusese de acord.
                  Intr-o zi fetele de imparat au fost rapite, iar tatal lor promise acelora care le vor aduce pe fete inapoi , le va da binecuvantarea lui sa se marite cu ele. In acel sat era un om care avea trei baieti. Cel mai mic era prostanac si-l chema Calin Nebunul. Cei trei baieti au hotarat sa plece si ei dupa fete.Au ajuns pe taramul zmeilor si in prima noapte s-a luptat flacaul cel mare cu un zmeu cu trei capete , a doua noapte s-a luptat mijlociul cu un zmeu cu  patru capete iar in cea de-a treia noapte s-a luptat Calin nebunul , cel mai mic dintre ei cu un zmeu cu opt capete.In timpul  luptei focul pe care-l facusera cei trei baieti se stinse si pentru ca nu aveau cu ce sa il aprinda pleaca in cautare de cremene. Pe drum Calin da de un om pe care il cheama De-cu-seara si Calin il leaga de un copac apoi il intalni pe Miezul-Noptii si pe acesta legadu-l la randu-i de un copac.Il intalni si pe Zori-de-Ziua si pe acesta legandu-l.
         A ajuns Calin si la casa zmeilor si dupa ce a luat cativa carbuni incinsi zmeii s-au trezit si i-ai spus ca il lasa in viata cu conditia sa le aduca fata imparatului Rosu.Calin ii pacali pe zmei spunandu-le sa vina cu el caci cu cat sunt mai multi cu atat mai puternici. Odata ajunsi la poarta imparatului , Calin le-a spus ca-i va trece pe fiecare peste poarta si rand pe rand le taie capul. Si le-a taiat si limbile si le-a pus intr-o basma , apoi a cautat-o pe fata imparatului , a gasit-o dormind , i-a luat inelul si dus a fost.
           Cand s-a intors pa acelas drum l-a dezlegat pe cei trei nenorocosi.Cand s-a intors la fratii sai acestia abia se trezisera.Hotarara sa plece spre padurea de Aur. Odata ajunsi acolo Calin le spune celor 2 frati sa il astepte pentru ca v-a inainta singur. A pornit-o singur prin padure si cand la casa zmeilor , fata cea mare de imparat le face de mancare zmeilor.Astepta sa apara zmeul, lupta cu dansul si il rapusesi apoipleca cu fata in padurea de argint. Acolo il infranse si pe acel urias si pleca spre padurea de alama ,unde se afla fata cea mica. Acolo a invins cel de-al treilea zmeu si s-a intors la fratii sai. Le-aspus fratilor sa sa plece spre imparat u conditia ca cea mijlocie sa ramana cu el.Fratii l-au vorbit pe la spate sa-i taie picioarele in timp ce doarme si sa plece cu cele trei fete , vrad sa spuna ca ei le-au salvat. Cand Calin s-a trezit si a vazut ca nu mai are picioare s-a intors in padurea de aur unde a vazut un fecior de imparat care nu avea maini ,creeind o fratie de cruce. Au intalnit pe drum spre imparatul Rosu o zmeoaica care i-a ajutat sa-si recapete picioarele si mainile.

           Cand au ajuns la imparat au aflat ca fata de imparat se marita cu bucatarul care spusese ca a omorat zmii. Apoi Calin i-a trimis fetei inelul pe care il luase cand a omorat zmeii. Apoi ii arata imparatului dovada ca el a omorat zmeii, si apoi fiica s-a casatorit Cu Calin.

            Ajuns acasa si-a a gasit fratii care si-au recunoscut greseala , si apoiau facut o nulnta lunga.

Un pedagog de scoala noua de I. L. Caragiale ( rezumat)

        Scrieti in comentarii titlul si autorul operelor de care aveti nevoie!



         Schita incepe cu o descriere a unui pedagog pe nume Chigos Rostogon. Acesta tine o conferinta despre cat de bine le-a impartasit elevilor gramatica. Insa modul de vorbire al profesorului : acesta pronunta incorect niste grupuri de litere "pedagojic" sau "janul"(genul)
         Intr-o alta zi avand inspectie in cadrul orelor de casa , pedagogul le pune intrebari elevilor pentru a demonstra inspectorului cat de bine sunt pregatiti . El ii striga pe elevi cu apelativele de genul : " ma prostovane" sau "tu ala de acolo" . Profesorul afisa o atitudine superioara fata de elevi si se distra pe seama lor cand punea intrebari.
        Cand ora s-a incheiat inspectorul a laudat metoda de predare a pedagogului si i-a indrumat pe elevi sa profite de stiinta lui. La ora de muzica deviza era : "Muzica ne gadila urechile". Desi profesorul le vorbea mult timp despre disciplina , acesta folosea cuvinte ca : boule , inchide gura . De asemenea pedagogul demonstreaza ipocrizia prin vorbele sale si felul in care le vorbeste  parintilor bogati fata de cei saraci.
Ca de obicei I. L. Caragiale demonstreaza ipocrizia si prostia omeneasca in operele sale.

Prostia Omeneasca de Ion Creanga

     A fost odata un om insurat care avea o nevasta un copil si o soacra. Omul pleaca de acasa cu traba , dar nevasta incepu sa se vaite cat o tinea gura, ca drobul de sare de pe hornul sobei ar putea sa cada si sa-i omare copilul. Nevastei i se alatura in scurt timp si soacra care-i tinea isonul. Cand barbatul se intoarse acasa le gasi pe amandoua bocind . Dupa ce le asculta , barbatul le raspunse :
"Bre , multa prostie am vazut la viata mea , dar ca la voi ba ! Ma duc in toata lumea ! Si barbatul pleca fara sa isi ia ramas bun.
   Mergand barbatul in lume fara nici o directie , intalni un om care tinea o banita spre soare ,  apoi intra cu ea repede in casa si repetaa la nesgarsit. Omul nostru il intreba ce face , el raspunse ca vrea sa bage soarele in bordei dar nu prea reuseste. Atunci omul nostru ii spuse ca ar putea face o gaura in bordei ca soarele sa intre pe acolo . Zis si facut , iar personajul principal pleaca mai departe.
     In scurt timp intalneste un altul care vrea sa construiasca un car on mijlocul casei si cand sa il scoata vede ca nu iese. Cand era pe punctul de a darama casa , omul nostru il opreste speriat si il invata sa desfaca carul si sa il scoata pe bucati , reasamblandu-l afara.
     Dupa ce pleca si de la acesta , intalni u al 3 lea care incearca sa puna nucile in pod cu o furca . Iar omul nostru il ajuta si pe acesta supanandu-i sa ia o banita si sa le bage in pod.
     Dupa ce il intalni pe al patrulea care vroia sa urce vaca pe casa ( il ajuta si pe acesta) isi dadu seama ca mai bine e acasa .

Mos Craciun (rezumat) de B. S. Delavrancea

       Se apropia ajunul Craciunului cand taranii voiosi parleau la foc si paie si spalau cu apa calda si frunze de gorun, fierbeau vinul si incingeau hora. Dar in ajunul Mos Ajunului a inceput viscolul iar crivatul a luat acoperisuri de stuf. Cand vantul se potolise , zapada cadea peste tot. Apoi veni peste sat si gerul , iar oamenii dupa ce dadura zapada si incercara sa se dezghete dadura fuga la carciuma . Veni si o vaduva sa povesteasca ce auzise de la fiul ei cel mic si anume ca in inima padurii a sosit Mos Craciun cu barba alba pana la genunchi si tremura si dardaia intre 4 copaci . Se adunase tot satul , cu mic , cu mare, in frunte cu popa si plecara spre padure. Cand au ajuns in mijlocul padurii au gasit o namila de zapada . Oamenii s-au speriat si au spus parintelui sa citeasca o rugaciune . Popa insa de frica a cazut catre Mos Craciun si l-a trezit acesta spunandu-i ceva la ureche. Oamenii l-au intrebat pe popa ce i s-a soptit dar acesta a plecat , ignorandu-i . Apoi a venit morarul la Mos sa-l roage sa opreasca ninsoarea ca-i mor copii de foame. Mosul i-a raspun ca il aseapta 10 cee cu porumb si 10 cu grau.
          Apoi veni randul pescarului care ii spusese mosului ca Dunarea e inghetata si ca nu poate pescui pentru a-si hrani familia.Atunci Mosul il invata sa faca o copca .
Povestea se trmina cu Mosul rezolvand toate problemele oamenilor .

Comentariu - Luceafarul de Mihai Eminescu

           Poemul eminescian ``Luceafarul `` este o alegorie filozofica deoarece prezinta povestea imposibila de iubire dintre un astru , Hyperion si o simpla muritoare , fata de imparat , prin cele patru masti are geniului pe care Tudor Vianu atesta ca sunt ipostaze ce apartin chiar autorului.
           Structura poemului este impartita in patru tablouri : primul reprezentand relatia dintre fata de imparat si Hyperion , ambii fiind unici prin acceptia lumii din care provin , in al doilea fata de imparat isi pierde acest atribut datorita idilei Catalin-Catalina, in cel de-al treilea tablou este descrisa calatoria intergalactica a Luceafarului si discutia dintre Demiurg si Hyperion . In al patrulea tablou Luceafarul trece printr-o revelație schimbându-i perspectiva asupra mortii : `` iti dau catarg langa catarg / Oștiri spre a străbate / Lumea-n larg si marea-n lat / Dar moarte nu se poate ``astfel acesta renunțând la viata de muritor.
            Cele patru masti ale geniului sunt prezentate sub forma celor patru personaje prezente in opera : Catalin , Catalina care reprezinta planul terestru , cel al dorintei de iubire , de sociabilitate , trairea clipei si Hyperion , Demiugul care reprezinta planul cosmic intruchipand ratiunea pura , rece ce nu are loc pentru sentimente cat nici moarte : `` Noi nu avem nici timp nici loc / Si nu cunoastem moarte``.
             Eminescu alege ca surse de inspiratie elemente din filozofia germana si antica , motive culese din mitologia graca si veridica cat si propria viata ridicata la viata de simbol intarind apartenenta la romantism.
            Visul faciliteaza intalnirea dintre cei 2 exponenti a celor doua lumi diferite reprezentand singura modalitate posibila de a comunica de sus in jos , punte unica a unei imposibile legaturi . Doar prin vis Luceafarul poate fi legat de pamant si de iubirea efemera dupa care tanjeste.
            Poemul reprezinta o antiteza intre natura umana si cea de geniu : ratiunea pura si rece contra sentimentelor de iubire si fericire , ratiunea creeatoare si cea a momentului present.
            Angelicul si demonicul sunt intruchipate de metamorfozele lui Hyperion si de dorinta acestuia de moarte / dezlegare de la imortalitate  si de fiinta sa cereasca , de astru care reperezinta angelica , ambele fiind prezentate in antiteza.