Comentariu - Luceafarul de Mihai Eminescu

           Poemul eminescian ``Luceafarul `` este o alegorie filozofica deoarece prezinta povestea imposibila de iubire dintre un astru , Hyperion si o simpla muritoare , fata de imparat , prin cele patru masti are geniului pe care Tudor Vianu atesta ca sunt ipostaze ce apartin chiar autorului.
           Structura poemului este impartita in patru tablouri : primul reprezentand relatia dintre fata de imparat si Hyperion , ambii fiind unici prin acceptia lumii din care provin , in al doilea fata de imparat isi pierde acest atribut datorita idilei Catalin-Catalina, in cel de-al treilea tablou este descrisa calatoria intergalactica a Luceafarului si discutia dintre Demiurg si Hyperion . In al patrulea tablou Luceafarul trece printr-o revelație schimbându-i perspectiva asupra mortii : `` iti dau catarg langa catarg / Oștiri spre a străbate / Lumea-n larg si marea-n lat / Dar moarte nu se poate ``astfel acesta renunțând la viata de muritor.
            Cele patru masti ale geniului sunt prezentate sub forma celor patru personaje prezente in opera : Catalin , Catalina care reprezinta planul terestru , cel al dorintei de iubire , de sociabilitate , trairea clipei si Hyperion , Demiugul care reprezinta planul cosmic intruchipand ratiunea pura , rece ce nu are loc pentru sentimente cat nici moarte : `` Noi nu avem nici timp nici loc / Si nu cunoastem moarte``.
             Eminescu alege ca surse de inspiratie elemente din filozofia germana si antica , motive culese din mitologia graca si veridica cat si propria viata ridicata la viata de simbol intarind apartenenta la romantism.
            Visul faciliteaza intalnirea dintre cei 2 exponenti a celor doua lumi diferite reprezentand singura modalitate posibila de a comunica de sus in jos , punte unica a unei imposibile legaturi . Doar prin vis Luceafarul poate fi legat de pamant si de iubirea efemera dupa care tanjeste.
            Poemul reprezinta o antiteza intre natura umana si cea de geniu : ratiunea pura si rece contra sentimentelor de iubire si fericire , ratiunea creeatoare si cea a momentului present.
            Angelicul si demonicul sunt intruchipate de metamorfozele lui Hyperion si de dorinta acestuia de moarte / dezlegare de la imortalitate  si de fiinta sa cereasca , de astru care reperezinta angelica , ambele fiind prezentate in antiteza.