Prostia Omeneasca de Ion Creanga

     A fost odata un om insurat care avea o nevasta un copil si o soacra. Omul pleaca de acasa cu traba , dar nevasta incepu sa se vaite cat o tinea gura, ca drobul de sare de pe hornul sobei ar putea sa cada si sa-i omare copilul. Nevastei i se alatura in scurt timp si soacra care-i tinea isonul. Cand barbatul se intoarse acasa le gasi pe amandoua bocind . Dupa ce le asculta , barbatul le raspunse :
"Bre , multa prostie am vazut la viata mea , dar ca la voi ba ! Ma duc in toata lumea ! Si barbatul pleca fara sa isi ia ramas bun.
   Mergand barbatul in lume fara nici o directie , intalni un om care tinea o banita spre soare ,  apoi intra cu ea repede in casa si repetaa la nesgarsit. Omul nostru il intreba ce face , el raspunse ca vrea sa bage soarele in bordei dar nu prea reuseste. Atunci omul nostru ii spuse ca ar putea face o gaura in bordei ca soarele sa intre pe acolo . Zis si facut , iar personajul principal pleaca mai departe.
     In scurt timp intalneste un altul care vrea sa construiasca un car on mijlocul casei si cand sa il scoata vede ca nu iese. Cand era pe punctul de a darama casa , omul nostru il opreste speriat si il invata sa desfaca carul si sa il scoata pe bucati , reasamblandu-l afara.
     Dupa ce pleca si de la acesta , intalni u al 3 lea care incearca sa puna nucile in pod cu o furca . Iar omul nostru il ajuta si pe acesta supanandu-i sa ia o banita si sa le bage in pod.
     Dupa ce il intalni pe al patrulea care vroia sa urce vaca pe casa ( il ajuta si pe acesta) isi dadu seama ca mai bine e acasa .