miercuri, 16 august 2017

Moara cu noroc -Comentariu- Ioan Slavici

     Opera este o nuvela psihologica socialista deoarece urmareste procesul transformarilor interioare ale unui personaj care sedus de mirajul castigului imediat se instraineaza de propria fire se indeparteaza de ai sai , sfideaza soarta si ocoleste dreptatea si legile lumesti , dar si pastrand reminiscentele unui om cinstit de odinioara m inevitabil in conflict cu el insusi , conflict care excaladeaza , iar salvarea devine improbabila.
     Prabusirea morala a lui Ghita nu reprezinta un derapaj izolat accidental , ci intregii societati prinse in acest proces coplesitor de trecere spre un alt tip de societate . Daca se pune accent pe omniscienta , omniprezenta , veridicitatea si verosimilitatea , atributele prozei obiective totusi fiind cinism , naratorul isi prezenta libertatea de a fi ironic , in anumite momente ale discursului , ecou al dezaprobarii moaralismului care nu poate ramane indiferent la ceea ce ii indeparteaza pe eroi de o traditie care nu poate fi nicio data vazuta ca perimata sau depasita .
     Tema nuvelei este una tipic realista , urmarind invaluirea rapida ca mijloc de schimbare a statutului social , posibila dar pein mijloace oneroase si care are ca efect pervertirea naturii umane si dezumanizarea individului insuficient adaptat noilor circumstante sociale.
     Ghita, personajul lui Slavici este un cismar cu familie si care aspira spre un ideal de fericire nascut dintr-un mental colectiv , propriu sfarsitului de secol 19 dar si spatiului de influenta germanica , accidentala , Ardealul facand inca parte din inperiul Austro-Ungar.
     Drama eroului este pe masura inabilitatii de a intelege vremurile dar si propria psihologie care ajunge interioare nu mai gasesc puterea de a restabili un echilibru comun , sinonim cu inceputul.
     Ghitais isi propune si transforma in realitatearendarea carciumii de la Moara cu Noroc , pentru trei ani. De regula aceasta cifra are conotatii simbolice atat timp intr-un loc bantuit de primejdii si care se va cere purificat in final , focul mistuind o carciuma a fatalitaii , a ghinionului , antrenarii unor forte ale raului care pareaza pe oricine locuieste in zona . Gestul batranei de a lua copii si de a parasii ceea ce nicio data nu a insemnat camin sau familie , intruchipeaza credinta in salvare intr-o speranta fie si fragila menita sa supravietuiasca decaderii morale a parintilor dar si crimei.
     Deznodamantul este gandit in maniera clasica deoarece arta trebuie sa fie moralizatoare prin sine insasi si prin urmare toti cei care au sfidat etica si morala crestina trebuie sa fie sanctionati.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu