Omul este in esenta o fiinta slaba atat fizic cat si mental , iar teama de necunoscut si de moarte l-au obligat sa-si doreasca depasirea propriei biologii efemere. In cautarea de raspunsuri , de certitudini , de sprijin a proiectat imaginea unei inteligente , unei forte , unei zeitati , unui dumnezeu care sa-l apere in vremuri precare. Insa religia nu se traduce prin ofrande aduse zeitatii respective , ci prin valorizarea sinelui , pretuirea vietii si iubirea fata de semeni.
In primul rand , toate religiile lumii sunt bazate pe iubire , insa din vechime pana astazi ceea ce ne defineste este razboiul , de diferite forme . De asemenea castastrofele naturale nu aleg intre cine e bun si cine e rau , crestini sau pagani , aspecte greu de inteles nu de cei care traiesc in numele lui Hristos , cat mai ales de cei care au sentimentul ca respectand un ritual liturgic inseamna ca sunt si credinciosii reali ai lui Dumnezeu.
Astfel, adolescentii sunt frecvent acuzati de parinti ca nu au nimic sfant , insa mostenirea spirrituala difera de la generatie la generatie. Iubirea trebuie cultivata , iar mecanismele interioare trebuie asezate cu har si daruire pentru ca un suflet sa nu-si piarda constiinta sinelui.
In al doilea rand , oamenii investesc timp , emotii , chiar si resurse economice intr-o institutie , uitand ca Dumnezeu exista peste tot si ni se descopera doar in masura in care traim fiecare clipa atenti la noi insine.
De exemplu , tinerii pot privi in istorie si descoperii figuri monumentale care si-au dat viata pentru idealuri nationale , dar si individuale , au au ucis dar au si iubit , s-au sacrificat , au sperat , au ingenunchiat si au onorat viata cat si pe Dumnezeu (Stefan cel Mare).
In concluzie omul are nevoie de o forata exterioara mai puternica ca el pentru a trece peste frica de necunoscut , astfel putand renunta la regulile si normele impuse de biserica , si actionand singur , dupa propria ratiune.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu